Lipsa de interes pentru muncă în România (nu a majorității!) se constituie într-o factură cu scadență peste câțiva ani, a cărei cost nu reușim să-l anticipăm azi.

În acest context mă întreb cu ce trăiesc, cum supraviețuiesc, cum își proiectează viitorul cei care nu mai au interes să învețe, să se dezvolte, să crească profesional și să muncească, în cele din urmă. Pentru că, așa după cum constatăm cu toții, distanța dintre copilărie, adolescență, maturitate se măsoară în clipe și amintiri. Și odată cu maturitatea apar și complicatele episoade ale responsabilității întreținerii familiei, copiilor, vârstnicilor care solicită eforturi de timp, dar și financiare considerabile.

Una dintre soluții este exodul în țări europene unde unii reușesc să ducă un trai mai bun prin multă muncă și să își securizeze viitorul, iar alții speră să ducă un trai mai bun. O altă soluție este să îți planifici viitorul, plasând jaloane temporale în care trebuie să te comporți într-un mod predictibil (la vârsta de… îmi doresc să știu…, să pot…, să cunosc… să fac anumite activități). Într-un alt context, îmi doresc să fiu mai bun şi mai eficient în ceea ce fac pentru a-mi simplifica munca și pentru a fi prezent în contextul contemporan.

Așa încât, între a aștepta o șansă nesperată sau o oportunitate salvatoare și a învăța pentru a deveni mai bun și mai priceput în activitatea profesională aleg, în mod categoric, opțiunea doi. Pentru că indiferent dacă aleg să rămân în țară sau să plec, trebuie să mă bazez pe un set de competențe, cunoștințe, deprinderi sau pe o meserie în care m-am format așa încât să pot începe de la un nivel superior.

Acesta este conceptul de bază al Școlii JASCOP: formare sănătoasă, planificată, timpurie, pentru un trai mai bun şi mai confortabil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *