Competențele la vârsta școlară

În introducerea acestui scurt serial în care scriu despre strategia părinților de a-și transforma copilul într-un profesionist, am subliniat faptul că profesionistul este caracterizat de atribute precum: conduită, calități, competențe, raționamente și comportamente.

Acest lucru este foarte important de cunoscut de către părinți, mai ales datorită faptului că un profesionist nu este, nicicum, asociat cu obligația de a deține una sau mai multe diplome sau certificări. Fapt pentru care la început de drum toți copiii beneficiază de șanse egale de succes.

Cu toate acestea, nu trebuie să fim pe deplin încurajați de această abordare (simplistă), întrucât performanțe superioare în oricare domeniu de activitate se pot obține doar ca urmare a parcurgerii unor programe academice care furnizează specialistului cunoștințe necesare și îl formează corespunzător exigențelor.

Revenim la vârsta școlară, perioadă care fundamentează formarea viitorului profesionist, prin activități, strategii și tehnici depuse de părinți.

Din resursele online cele mai valoroase din care m-am documentat, am extras informații și date care vor ajuta părinții.

Competențe la vârsta școlară

Inteligența emoțională. Prestigioasa revistă Harvard Business Review (https://hbr.org/2015/05/teaching-teenagers-to-develop-their-emotional-intelligence) spune că tinerii care vor fi inovatorii, educatorii, politicienii și profesioniștii de mâine nu sunt pregătiți să atingă niveluri competitive superioare pe piața globală – nu atât pentru că nu sunt pregătiți școlar, ci pentru că nu sunt echipați emoțional.

Inteligența emoțională se dezvoltă natural pe măsură ce îmbătrânim. Dacă nu s-ar întâmpla așa, toți adulții ar acționa ca niște copii mici, exprimându-și emoțiile fizic prin tropăială, plâns, lovit, țipând și pierzându-și controlul!

Părinții pot contribui mult la îmbunătățirea inteligenței emoționale a copiilor, însă procesul durează în timp. Cel mai important aspect este conștientizarea sentimentelor; părinții pot folosi des întrebări precum:

  • Ce părere ai despre asta?
  • Care a fost prima ta reacție?
  • Ce te neliniștește?
  • Cu ce te entuziasmează?
  • Cum te simți?

Alături de acestea este important ca părintele să îi spună copilului cum emoțiile lui (reacțiile fizice, verbale) îl afectează pe el și pe ceilalți.

Laureatul Nobel James Heckman (https://heckmanequation.org/resource/cognitive-skills-are-not-enough/) consideră că investiția în educația competențelor „non-cognitive” ale copiilor – cum ar fi:

  • motivația,
  • perseverența,
  • lucrul în echipă,
  • atenția,
  • stima de sine și
  • autocontrolul,

este o abordare rentabilă pentru creșterea calității și productivității viitorului profesionist. Acestea pot fi modelate și au un grad ridicat de predictibilitate.

Competențele „non-cognitive”,  împreună cu competențele cognitive (de cunoaștere, specifice meseriilor), determină succesul la școală, la locul de muncă și în viață.

În ultimă instanță, Raportul Noua Viziune pentru Educație al World Economic Forum (2016), stabilește un număr de 16 competențe specifice pentru elevii secolului 21, grupate în trei categorii:

1. Literatură

  1. literatură,
  2. literatură numerică,
  3. literatură IT,
  4. literatură financiară,
  5. literatură științifică,
  6. literatură culturală / civică.

2. Competențe generale

  1. gândire critică și rezolvarea de probleme (acordare de feedback constructiv),
  2. creativitatea (oferiți oportunități / încurajați copilul pentru a crea și a inova; oferiți-i posibilități pentru a face alegeri singur),
  3. comunicarea (creează acasă un mediu de comunicare superior, inclusiv prin bogăția limbajului),
  4. colaborarea (creșterea respectului și toleranței pentru ceilalți; creați oportunități de lucru în grup).

3. Trăsături de caracter

  1. curiozitate (încurajați întrebările / ghicitorile; oferă-i autonomie pentru a lua decizii; evocați contradicția),
  2. inițiativă (oferiți-i proiecte pe termen lung și angajatoare; construiți-i încredere în capacitatea de a reuși; oferăi autonomie pentru a lua decizii),
  3. perseverență (construiți oportunități de a învăța din eșec),
  4. adaptabilitate (sprijinirea capacității de a procesa emoțiile),
  5. leadership (sprijinirea capacității de negociere; încurajați empatia),
  6. conștientizare socială și culturală (creșterea respectului și toleranței pentru ceilalți; încurajați empatia; promovarea conștientizării culturale).

La toate acestea adaug din experiența personală:

  1. Acordarea de feedback eficient,
  2. Formarea de relații interpersonale,
  3. Îngrijire personală,
  4. Igienă, menținerea sănătății, acordarea primului ajutor,
  5. Formarea unei pasiuni,
  6. Independența.

Crezi că nu poți (nu știi) contribui la educarea și formarea copilului pentru a-l transforma în profesionist competitiv?

Citește încă o dată articolul de mai sus.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *