Într-o dezbatere cu unul dintre colegii mei, pe fondul reacțiilor demonstrate ale unor ”specialiști” în domeniile cele mai titrate azi (sănătate și protecția cetățenilor), am discutat despre MERITOCRAȚIE. Și despre faptul că persoanele numite pe posturi care au fost testate pe criterii arbitrare sau a căror formare profesională este suspectă (chiar incompletă sau îndoielnică), au confruntat criza cu o stângăcie și chiar nepricepere fantastice. Incompetență generatoare de fatal.

Exemplu creat de colegul meu (Ciprian, te salut!) pe marginea meritocrației mi-a rămas în minte. Însă pentru mine exemplul nu completa imaginea de ansamblu; totuși, lipsea ceva.

Dar să le iau la rând:

Ciprian spunea: a dat norcul peste tine și ai câștigat la loto / ai moștenit o sumă fabuloasă (să-i spunem noroc!). Pasionat și de mult decis, îți cumperi un iaht cu care îți propui să traversezi Atlanticul într-o perioadă cu multiple furtuni periculoase. Ai nevoie de un căpitan de vas pe care îți propui să îl plătești generos (deh, îți permiți) și care să navigheze cu pricepere ambarcațiunea de pe un țărm pe celălalt, așa încât să ajungi acolo cu bine.

Formulezi un anunț de recrutare și la final trebuie să te decizi pe cine angajezi:

  1. Rudele tale apropiate, unele chiar în nevoi, își doresc să devină căpitan pe vasul tău. Na, salariul este impresionant! Nu au muncit mult, dar îți promit că vor învăța repede.
  2. Apropiații tăi te roagă să le angajezi rudele sau prietenii care au terminat cu licență chiar și 2, 3 facultăți (management, drept, relații internaționale sau chiar chimie). Nu au lucrat tot timpul în specialitate și au încercat succesiv comerțul, producția, iar unii serviciile.
  3. Ai primit și un CV-ul unui absolvent de institut de marină, capitan cu experiență pe nave de croazieră care a trecut prin furtuni și a izbutit.

Ce faci? Cum și ce alegi?

„Cea mai comună definiție a meritocrației conceptualizează meritul în termeni de competență și abilități testate și, cel mai probabil, măsurat prin IQ sau teste de realizare standardizate” – Levinson, David; Cookson, Peter W.; Sadovnik, Alan R. (2002). Education and Sociology: An Encyclopedia. Taylor & Francis. p. 436.

Sub presiunea familiei sau a prietenilor ai angajat o cunoștință pe postul de căpitan (că ce poate fi așa de dificil!) și ai plecat în călătoria îndelungată și periculoasă.

Dormi liniștit, navighezi în siguranță!

În acest context meritocrația este singurul criteriu pe care trebuie să îl folosești la angajare.

Din păcate, în lumea reală atât de diversificată, conceptul își testează limitările naturale.

În general, în sistemele administrative, „meritocrație” se referă la un sistem în baza căruia avansarea în cadrul sistemului se bazează pe „merite”, cum ar fi performanța, inteligența, acreditările și educația. Acestea sunt deseori determinate prin evaluări sau examene.

Într-un context explicativ lărgit, meritocrația reprezintă un sistem politic sau o formă de organizare în care bunurile economice și / sau puterea politică sunt învestite în indivizi pe baza talentului sau a abilității demonstrate (meritelor), a efortului și realizării, nu pe baza averii (plutocrație), originii, legăturilor de familie (nepotism), privilegiilor de clasă (aristocrație), dreptului primului născut / ocupant, popularității (democrație) sau a altor factori arbitrari privind poziția socială sau puterea politică. Avansarea într-un astfel de sistem se bazează pe performanță, măsurată prin examinare sau realizare demonstrată.

Având nevoie și bazându-se pe rațiuni logice create prin spețe, oamenii de știință nu acceptă asocierea simplă dintre efort și recompensă. Ei recunosc faptul că există abilități și cunoștințe care susțin meritocrația, însă efectele combinate ale altor factori cum ar fi abilitățile nemăsurate (într-o examinare folosești un număr redus de criterii), trăsăturile de personalitate, erorile de examinare și șansa, sunt în mod clar mai importante decât inteligența.

Apoi, meritocrația, ca și criteriu unic (sau să spunem preponderent), ar trebui să fie generată de un sistem în totalitate imperfect și nedorit: iată spre exemplu, la Sorbona și Harvard ar trebui, ca fără excepție, să intre doar cei merituoși, indiferent de situația financiară; la 18 ani ar trebui să înlăturăm orice legătură de rudenie cu copiii / părinții noștri; s-ar impune să anulăm moștenirea (financiară sau de statut social); ar fi necesar ca sistemele funcționale să anuleze rețelele de relații între oameni etc.

Factorii de merit (efort, rezultate demonstrate, evoluție, abilități) și non-merit (moștenirea, norocul, avantaje culturale, sociale și financiare, prezența într-o rețea socială vastă), existența realității așa cum o cunoaștem, interesele personale sau organizaționale (fără să limitați interpretarea strict la interese suspecte / contestabile / condamnabile), sunt mixate în manifestarea redusă a meritocrației, a cărei promisiune este deșartă.

Meritocrația își testează limitele. Meritocrația are constrângeri puternice date tocmai de realitatea care nu poate fi, nicicum, ignorată.

Egalitatea de șanse autentică nu este nici posibilă, nici chiar de dorit, atunci trebuie să recunoaștem că norocul trebuie să joace întotdeauna un rol semnificativ la cine atinge succesul economic. Din acest punct de vedere există un nivel fundamental și ireductibil de nedreptate față de cei merituoși care subminează legitimitatea firească a rezultatelor.

Totuși, să nu uităm că existența oricărui semn de manifestare al meritocrației afectează în mod favorabil sistemul de credințe al oamenilor, mai ales în ce privește faptul că evoluția / succesul rezidă din cunoaștere, efort și recompensă (care reprezintă așteptarea naturală a oricărui individ ca efortul și realizările sale să fie, într-un fel, recompensate / recunoscute).

Existența și manifestarea sistemului meritocratic (chiar în ponederea pe care o deține) ”captează și modelează imaginația și acțiunile oamenilor”, le promite și chiar demonstrează că succesul nu este întotdeauna arbitrar.

Inspirați de idealul meritocratic, oamenii vor depune efort susținut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *