Ești pregătit să ajungi la 45?

Evoluția profesională este la fel de naturală ca și dezvoltarea omului și este caracterizată, în diverse etape, de așteptări, comportamente, acțiuni specifice și valori care ghidează deciziile și alegerile profesioniștilor.

Fiecare interviu de cunoaștere sau de selecție pe care îl desfășor consolidează explicația pe care eu o atribui unui fenomen inevitabil (nu poate fi omis), fiind specific unui număr impresionant de cazuri.

În mod cu totul natural și firesc, odată cu înaintarea în vârstă se acumulează și dezvoltă (se îmbogățește) experiența profesională, făcând posibilă desfășurarea activității mai simplu și mai ușor.

Evoluția în carieră a oricărui profesionist atinge un nivel optim al experienței profesionale în jurul vârstei de 45 de ani. Este vârsta la care, cu adevărat, simți că poți realiza orice. Energia, priceperea, îndemânarea, ambiția îți sunt favorabile și consacră un apogeu confortabil.

Totuși, acest nivel superior al cunoașterii este contrabalansat de un fenomen al pieței muncii – scăderea oportunităților de angajare. Cei care aveți 43 – 45 de ani și, uitându-vă înapoi, considerați că ați înregistrat realizări și reușite, vă simțiți competenți, eficienți și foarte productivi, ați încercat să căutați un nou loc de muncă? Mulți dintre cei care ați încercat ați constatat, probabil, că se manifestă în plin o criză a locurilor de muncă. Și sunteți siderați de reacția, complet nenaturală, a angajatorilor (reprezentanților acestora) care adoptă refuzul angajării profesioniștilor consacrați.

În fapt, aseamăn fenomenul evoluției profesionale și a oportunităților de carieră cu o sticlă sau cu o pâlnie cu gura în jos. Modelul 3D pe care l-am conceput este reprezentativ explicației mele.

Orice profesionist în formare este energic la 22 de ani, manifestă ambiție și determinare pentru a acumula cunoștințe, abilități practice si competențe diverse, chiar cu anumite sacrificii (cel puțin așa am fost eu la 22`), încercând să impresioneze și să acceseze cel mai bun parcurs profesional care îi este accesibil.

La această vârstă specializarea profesională este de bază, experiența profesională este redusă, oportunitățile de angajare sunt numeroase (plătite în raport cu vârsta și experiența) și se manifestă o dinamică profesională largă (posibilitățile de reconversie profesionale sunt ample și multiple).

Pentru 10, 11 ani, acest context favorabil se păstrează aproape nemodificat, așa încât, în jurul vârstei de 35 de ani simți că, în continuare, ești curtat, căutat, ofertat, cu multiple oportunități atrăgătoare, cu proiecte în curs de formare profesională / dezvoltare personală, fără să realizezi că se prefigurează schimbări surprinzătoare.

După ce mai rupi 10, 11 calendare, ajungi să confrunți o realitate nouă, ciudată, complet necunoscută, care te respinge asemeni unor magneți care au aceeași polaritate. Dorești să îți valorifici experiența într-un mod superior, creativ (nu presupunem că ai rămas fără locul de muncă!) și aplici la posturi vacante diverse. Constați, fără variații, că CV-ul tău nu este vizualizat, că nu ești invitat la niciun interviu sau că ai fost la un interviu, dar primești un refuz protocolar (de cele mai multe ori este invocată supracalificarea sau nepotrivirea cu echipa).

La 44, 45 de ani, cu toată experiența acumulată și specializarea ajunsă la apogeu, oportunitățile pentru un job bun s-au redus semnificativ (ai ajuns brusc în gâtul sticlei!). Dinamica profesională nu mai prezintă aceeași anvergură, posibilitățile de reconversie se reduc din multe cauze (familiale, sociale, profesionale, financiare, de timp, de disponibilitate etc), zona de manevră profesională este restrânsă, iar lipsa de soluții generează aproape o frică organică.

Așadar, înaintarea naturală în vârstă și experiență este invers proporțională cu oportunitățile de joburi.

Trebuie să înțelegi că toți ajungem la 45, dar nu sunt locuri pentru fiecare! Gâtul sticlei este îngust și nu încăpem acolo! Posturile pentru specialiști competenți sunt deja, de mult timp, ocupate!

Ce este de făcut?

  • Până la 33 ești liber să fii dinamic, expansiv, curios. Dar nu uita să te oprești.
  • Aminteșteți metafora sticlei (a pâlniei întoarse) și consolidează-ți poziția începând cu 35 de ani. Să nu fii descoperit când ajungi în zone înguste!
  • La 45 nu uita de unde ai plecat. Nu fii mândru și orgolios. Aminteșteți că ai avut 25 de ani și ai lucrat (chiar) necondiționat.
  • Dacă la 45 nu ești în zona îngustă, fie cobori la nivelul oportunităților multiple (dar iei experiența cu tine), fie începi un business și ajungi un consultant respectat!
  • La 45 nu s-au încheiat, cu desăvârșire, soluțiile. Gândește-te să schimbi sticla (pâlnia); … cu sacrificii și costuri!
  • Poți alege, la 22 sau 33, să nu faci nimic. Să nu te dezvolți, ca să nu ai așteptări! (… sper că nu ai luat în serios recomandarea asta!).
  • Învață din experiența altora, ca să nu irosești timp.
  • Stabilește-ți obiective. Fă-ți un plan. Deriva nu se aplică doar pe mare, după ce ți s-a scufundat nava! Măcar ai la tine un colac sau o plută?
  • Ce am uitat? Impresarul pentru angajare!

Zilele trecute am vizionat un film grozav. Un chef bucătar în Statele Unite, la 50-52 de ani, își pierde locul de muncă. S-a simțit valoros și a aplicat la numeroase joburi, fără să fie selectat. Pentru supraviețuire trebuia să coboare ca executant într-o altă bucătărie sau să continue pe cont propriu. Și-a cumpărat o rulotă pe care a transformat-o într-o bucătărie mobilă. Astfel a echilibrat și împerecheat experiența cu o oportunitate unică, personală.

Credeți că fenomenul de mai sus e imaginație? Vă asigur că este realitate extrasă din situații contemporane, exprimată în cuvinte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *