Ești tânăr, grăbit,
Urgent vrei s-ajungi sus.
Dar ai grijă la sens!
Tu mergi spre apus!

Ești încrezător,
Și nerăbdător.
Visezi s-ajungi sus!
Dar te-ndrepți spre apus.

Perseverezi,
Ești neobosit.
Alergi tot timpul în sus!
Chiar dacă spre-apus.

Prea impulsiv,
Și nesăbuit,
N-ai cum s-ajungi sus!
Tu mergi spre apus!

Ai încercat,
Și n-ai ascultat.
Ai luat-o în sus!
Tot timpul spre-apus.

În sensul greșit,
Și foarte grăbit
Tu crezi c-ai ajuns sus!
Privești la apus.

Se face-ntuneric,
Și-acum pe-nserat,
Nu mai vrei sus,
Ai găsit un apus.

Ai vrea să fi fost ieri,
Și-acuma chiar speri,
Că-n sensul opus,
Poți ajunge tot sus!

Solicit ajutor să finalizăm împreună o scurtă și frumoasă poezie pe care am început-o. Ea are ca temă dorința sau speranța tinerilor de a ajunge sus, indiferent de sens sau cale. Îmi lipsește inspirația să o închei cu încă o strofă sau două în care să spunem că tânărul pleacă spre răsărit, în sensul corect …

Mulțumesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *