SENTIMENTAL
Sa incepem cu o precizare: impartirea antica a lui Hyppocrate, cuprinzand temperamentele: coleric, sangvinic, melancolic si flegmatic are tendinta sa va repartizeze in categoria melancolicilor. Dupa o apreciere superficiala un om sentimental este considerat adesea melancolic. Nimic nu este mai gresit decat sa consideram sentimentalul un temperament slab. Banuim ca nici dumneavoastra nu ati accepta aceasta tipologie si v-ati considera undeva la mijloc, intre celelalte temperamente.
In realitate aveti o trasatura care nu este deloc slaba – emotivitatea. Oricare dintre “temperamentele emotive” are o viata interioara de o bogatie care respinge epitetul slab. Dovada este data de biografiile unor sentimentali celebrii ca Alfred de Vigny, Jean Jack Rousseau, Leconte de Lisle, astfel incat s-a ajuns la concluzia ca sentimentalii prezinta un numar aproape infinit de varietati care nu se lasa reduse prea usor la un singur tip.
Temperamentul dumneavoastra este “frate” cu tipul nervos, de care il aproprie si carenta de energie. Citind descrierea “nervosului” ati gasit probabil multe lucruri care vi se potrivesc. In ciuda acestor puncte comune, cele doua firi sunt adesea in contradictie: daca “nervosul” ramane un vesnic adolescent iritabil, “sentimentalul” este mai curand un permanent copil fragil si sensibil. Daca nervosul are uneori tendinta sa fie egoist, sentimentalul este mai curand egocentric, in sensul ca pentru dumneavoastra tot ce se petrece in jur apare ca o problema personala.
Ceea ce va deosebeste cel mai mult de nervos (si va aproprie de pasionat si flegmatic) este desfasurarea in timp a vietii sufletesti. Traiti mai curand in trecut si in viitor decat in prezent. Vi se poate reprosa ca nu stiti sa uitati. Sensibil si tentat spre autoanaliza, chiar daca nu va place, din teama sau din rezerva, sa va destainuiti altora, va supuneti unei continue autoaprecieri, din pacate adesea subiective.
Va cunoasteti mai bine slabiciunile decat fortele. Pentru dumneavoastra principala problema este vointa, depasirea acelei nesigurante, a neincrederii in sine, care va este proprie. Exista o mare contradictie intre idealurile pure si perfecte pe care le aveti si acest sentiment de neputinta (de altfel nerealist). Multi sentimentali manifesta o resemnare anticipata, avand o adevarata fascinatie a esecului, subtil exprimata in zicala populara: “mai bine un sfarsit cu spaima, decat o spaima fara sfarsit.
Pentru ca am inceput prin a descrie temperamentul dumneavoastra, asa cum se manifesta in special in adolescenta, trebuie sa mai notam subiectivitatea dumneavoastra analitica – atentia excesiva pe care o aveti pentru amanunte – astfel incat adesea “din cauza copacilor nu vedeti padurea”, timiditatea si nehotararea paralizanta pe care o simtiti atunci cand trebuie sa actionati. Despre sentimentali se spune ca, spre deosebire de nervosi, care incep mereu si nu termina niciodata, ei se pregatesc mereu si nu incep niciodata.
O interesanta trasatura a temperamentului dumneavoastra este reactia la situatiile grave. Paradoxal, in timp ce micile neplaceri si piedici va tulbura profund, atunci cand obstacolul sau pericolul devine clar si nu mai poate fi amplificat prin imaginatie, reactionati cu mult echilibru si curaj. Mentionam acest lucru deoarece faptele eroice ale sentimentalilor I-au uimit de multe ori pe cei din jur si au fost chiar relatate de scriitori.